Atenție! În situația în care sunteți asociat/administrator al unei societăți cu datorii la stat, ANAF  poate angaja răspunderea solidară a persoanei fizice cu debitoarea insolvabilă
54191004 - close-up of businessman calculating tax in office

Atenție! În situația în care sunteți asociat/administrator al unei societăți cu datorii la stat, ANAF poate angaja răspunderea solidară a persoanei fizice cu debitoarea insolvabilă

Potrivit art. 25 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, (1) răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:

  1. a) asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor individuale familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;
  2. b) terții popriti, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. 9, 11, 13, 14 și 18, în limita sumelor sustrase imobilizării;
  3. c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declara băncii, potrivit art. 236 alin. 14 lit. a, că nu deține alte disponibilități bănești;

 

(2) Pentru obligațiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

  1. a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
  2. b) administratorii, asociații, actionarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor dbitorului;
  3. c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competențe deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscaleaferente perioadei respective și rămase neachitate la dată declarării stării de insolvabilitate;
  4. d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
  5. e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără că acestea să fie cuvenite debitorului.

 

(3) Persoană juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în codițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțîn una din următoarele condiții:

  1. a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, ia valoarea contabila a acestor active reprezintă cel puțîn jumătate din valoarea contabila a tuturor activelor dobânditorului;
  2. b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avvut sau au raporturi contractualle cu debitorul în proporție de cel puțîn jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;
  3. c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțîn jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

(5)Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii solidare.

Răspunderea persoanelor prevăzute de textul legal invocat se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte.

Decizia de angajare a răspunderii solidare este un act administrativ fiscal ce poate fi contestat în procedura administrativă în termen de 45 de zile de la dată comunicării, sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală.

Organul fiscal se pronunță prin decizie, definitivă în sistemul cailor administrative de atac fiind obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.

Împotriva deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal, contestatorul poate formulă acțiune la instanța judecătorească de contencios administrativ competență, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și ale art. 281 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală.

Echipa noastră de avocați întreprinde toate demersurile necesare în vederea contestării actelor administrativ fiscale asigurând asistență juridică și reprezentarea persoanelor fizice și juridice atât în procedura administrativă în față organelor fiscale cât și în procedura de judecată.

Cu titlu exemplificativ într-o decizie de speță a Tribunalul București, Secția a ÎI- a Contencios Administrativ și Fiscal, instanța a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare a persoanei fizice cu societatea debitoare emisă de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice – Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, rețînând că în perioada în care contestatorul a deținut calitatea de administrator în cadrul societății debitoare nu a săvârșit cu vinovăție o fapta ilicită care să atragă răspunderea să patrimonială, din probele administrate în cauza, organul fiscal nu a făcut dovadă că în perioada 18.02.2002 – 01.02.2005, în care reclamantul a deținut funcția de administrator al societății, acesta a provocat insolvalibitatea debitoarei prin înstrăinarea sau ascunderea, cu re-a credință, sub orice formă, a activelor acesteia, nu și-a îndeplinit cu rea- credință obligația legală de a cere instanței competențe deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la dată declarării stării d insolvabilitate, a determinat cu rea-credință nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.

De asemenea, în privința lipsei solicitării deschiderii procedurii de insolvență, instanța reține că faptul că reclamantul în calitate de administrator nu a inițiat procedura insolvenței, nu înseamnă că acesta nu și-ar fi îndeplinit această obligație cu rea-credință, urmărind în mod necesar majorarea debitelor cu care societatea figurează în evidențele fiscale.

Se reține totodată că nu reiese cu exactitate că debitele imputate contestatorului provin numai din perioada în care acesta a deținut calitatea de administrator al societății debitoare.

(Sentința Civilă nr. 2842/08.07.2020 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal

Av. Eliza – Ekaterina Ciupitu tel. 0726 846 508

Av. Andreea – Maria Pintea tel. 0729 934 962

 

Lasă un răspuns